Bruno Andreșoiu povestește în acest podcast despre:
· revista Igloo și provocările unui produs premium, clasic, pe hârtie,
· credința că valoarea pe care o adaugă produselor este foarte importantă,
· arhitectura ca business,
· compromisuri ale arhitecturii ca subiect de business,
· poziția arhitectului în procesul decizional al unui business,
· responsabilitatea unui arhitect.
Apasă Play și acordă-ți un timp în tihnă pentru a te bucura de povestea de viață inspirațională, adusă la viață de Armina Popeanu.
Idei ale discuției:
Referindu-se la revista Igloo, Bruno Andreșoiu afirmă: Trăim prin ceea ce facem, credem că este important să facem, ne place și credem în valoarea acestui lucru, cifrele sunt o chestiune secundară. Întotdeauna valoarea pe care o adăugăm produselor pe care le facem este foarte importantă.
Armina Popeanu: Pentru arhitecți este un milestone să apari în Igloo. Bruno Andreșoiu: Mă bucur că am ajuns aici, tenacitatea ne-a ajutat să ajungem în acest punct, să ne construim această imagine, am reușit să rămânem așa cum ne-am dorit.
Nu cred că există programe de arhitectură proaste și programe bune, contează valoarea pe care o dai acestor programe.
Tinerilor arhitecți Bruno Andreșoiu le transmite “în meseria asta este important ce faci, nu cum te vinzi.” Am căutat să fim deschiși, să ajungem la cât mai mulți oameni, revista ne-a ajutat la notorietate, ne-a fost mai simplu în felul acesta.
Arhitectura ca business este foarte greu predictibil, pentru că depinzi de terțe instanțe, este greu de programat, are un alt tip de logică comercială, organizațională.
Arhitectura operează/ar trebui să opereze cu un set de valori, practica de business funcționează cu un alt set de valori, mult mai simplu, în momentul în care asociezi cei doi termeni există o mixare inevitabilă, în momentul în care arhitectura devine subiect de business, o întreprindere profitabilă, vine și cu un set de compromisuri.
Preocuparea de a face mereu cât de bine pot (ceva), dorința de a nu lăsa să treacă nimic de mine care să nu mă mulțumească, tenacitatea de a modifica, de a reveni, de a reface, de câte ori este nevoie pentru a ajunge la un rezultat care să fie mulțumitor pentru mine, să fac cât mai puține compromisuri valorice în opinia mea.
La întrebarea Arminei: Ce ai schimba la industrie, la practica de arhitectură?, Bruno Andreșoiu propune schimbarea procesului de validare a proiectelor de arhitectură: Aș schimba procesul de validare a proiectelor de arhitectură, nu aș mai aproba/valida proiectul de arhitectură doar prin caracteristici cantitative, măsurabile, care duc frecvent la rezultate catastrofale…cred că procesul de validare ar trebui să fie mai amplu, cu mai multe criterii….cu judecăți legate de impact, comportament în timp, influența de diverse tipuri asupra spațiului și societatii, criterii greu de formulat, dar nu imposibil.
