Din 2021 „Doza De-a arhitectura”, newsletter-ul nostru lunar, găzduiește rubrica „Arhemoticon”, o secțiune de opinie cu invitați. Ne bucurăm să vedem cum crește de la an la an și ne face plăcere să citim ce au de spus „oaspeții” noștri lunari.
În septembrie, Armina Popeanu ne trimite câteva gânduri despre necesitatea reconfigurării sistemului educațional pentru a fi pregătiți pentru viitor.
Armina – arhitect și fondator aBC—a Business of Creativity, a debutat în antreprenoriat în urmă cu 11 ani, când a fondat brandul premium de genți și pantofi Lyria – Povestea ta Pictată. De asemenea, a fondat studioul de arhitectură AArchitects și, în 2023, a co-fondat cil*SCHOOL – o școală cu programe de business aplicate care a debutat cu un program de mini-MBA pentru creative industries leaders. Armina studiază business de arhitectură printr-un doctorat la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, în urma căruia crează un model de business pentru antreprenorii din industriile creative. Este, de asemenea, mentor pentru business-urile creative și crede că educația este motorul progresului, motiv pentru care sprijină cauze ce au în comun această viziune, a fost voluntară în De-a Arhitectura, este mentor în Startarium și predă la The Entrepreneurship Academy și Ion Mincu. Platforma integrată de educație antreprenorială în domenii creative aBC – a Business of Creativity a creat un întreg ecosistem de învățare și prin aceasta fondatoarea își propune să ofere informații, suport, să contribuie cu programe și să faciliteze oportunități arhitecților, designerilor și altor antreprenori din industriile creative, care au nevoie de acces la o educație antreprenorială non-formală.
Regândind sistemul educațional, ne dezvoltăm conștient, strategic pentru viitor. Altfel, ne dezvoltăm oricum… Cum putem integra creativitate, experiența și gândirea critică în educație.
În contextul provocărilor globale din ultimii ani – reconfigurarea sistemului educațional devine o necesitate – astfel că, regândirea viitorului pentru a fi pregătiți pentru un mai bun… viitor, este imperativă. Aflându-ne pe pagina De-a arhitectura, nu cred că are sens să dezbatem faptul că educația este menită să modelează nu doar gândirea viitoarelor generații, dar poate și să redefinească modul în care acționăm și interacționăm, noi, toți stakeholderii din jurul sistemului educațional.
Educația – corentă, ancorată în (prezent și) viitor, experențială, creativă, dar și critică.
Dacă vorbim despre educație (formală, non-formală, informală), este de la sine înțeles că vorbim despre viitor – mai rare sunt ocaziile în care putem aplica pe moment tot ceea ce învățăm. Experiențele educaționale se construiesc unele peste altele, precum cărămizile de la o clădire. Totuși, ne aflăm în momentul în care este esențial să aducem tacticile educaționale din trecut, în prezent. Mi-aș permite să fac un salt major – să afirm faptul că modul în care ne raportăm la educație ar trebui să fie în mod natural cu gândul spre viitor. Desigur, nimeni nu poate prezice viitorul cu exactitate, în schimb ne aflăm într-un punct în care avem cel mai mare acces la informații, și cele mai multe și diverse instrumente la dispoziție (ca cele de foresight) pentru a putea anticipa în mod științific posibile scenarii ale viitorului. Actul educațional însăși se întâmplă astăzi cu gândul la mâine.
Chiar dacă este demonstrat științific că schimbările frecvente de mediu la vârste timpurii ajută copiii să devină mai rezilienți, iar în România au avut loc zeci de reforme (numărul lor este vag la câteva căutări, totuși pot fi evidențiate 5 reforme majore ale sistemului educațional din ultimii 35 de ani, pe lângă toate schimbările constante la care am fost martori), totuși sistemul educațional actual a rămas ancorat în teorie, modificările ce se implementează par lipsite de consecvență. Consecvența este lucru poate cel mai important, mai ales în educația inițială a copiilor. Reformele în sine sunt un proces continuu în educație, dar ele ar trebui să se raporteze și să se ajusteze în funcție de nevoile societale, tehnologice => astfel, vor fi relevante și în viitor. Coerența și consecvența merg mână în mână în orice proces, cu atât mai esențiale sunt pentru crearea unui mediu de învățare sigur, eficient și asigurarea unei experiențe educaționale durabile. Dacă aceste componente sunt asigurate, putem să luăm în considerare o dezvoltare strategică a politicilor educaționale.
Take-aways de la conferința internațională a Possibility Studies Network – Faculty of Education Cambridge, 2024
În vara aceasta m-am bucurat să prezint parcursul meu doctoral la conferința internațională a Possibility Studies Network 2024 și modul în care s-ar putea face educație de business creativ la evenimentul în mediul academic ce a avut loc la Facultatea de Științe ale Educației Cambridge (Faculty of Education Cambridge), Anglia. Am plecat însă ca participant și cu multe idei despre educație despre care detaliez în cele ce urmează.
Apropos de ideea de educație bazată pe experiențe/expriențială – este una dintre politicile pe care cei mai mulți cercetători, inclusiv cei care sunt consultanți pentru politici educaționale la Națiunile Unite[1], o promovează. Global, politicile educaționale din 2030 au ca scop asigurarea unui mediu incluziv și echitabil, precum și accesul la oportunități de învățare pe tot parcursul vieții pentru toți membrii societății. Local, actorii principali ai mediului academic din Cambridge militează pentru a crea experiențe de învățare din care studenții, elevii, participanții la actul educațional să plece nu doar cu cunoștințe teoretice, dar mai ales competențe practice, aplicabile, și abilități de gândire critică – aptitudini considerate necesare pentru a naviga eficient și responsabil în societatea modernă.
Ca voluntar De-a arhitectura m-am bucurat să fiu parte din această experiență practică prin care am adaptat și transferat cunoștințele despre arhitectură și mediu construit elevilor din ciclul primar cu care am interacționat. Într-o notă diferită, din postura de creator de programe educaționale pentru liderii industriei creative, caut să creez experiențe practice din care participanții să plece cu lucruri clare, acționabile, aplicabile în activitatea profesională. M-am bucurat să regăsesc sugestii despre crearea experiențelor practice la Faculty of Education Cambridge, tactici pe care deja le folosim și implementăm, atât în workshop-urile aBC—a Business of Creativity, cil*MBA sau programele De-a arhitectura.
Un alt lucru cu care am plecat după o săptămână de conferință este ideea de a transforma actul creativ și a-l face (cât) mai creativ. Dintre toate aspectele prezentate, creativitatea și ancorarea în diferite scenarii pentru viitor sunt poate cele mai abstracte concepte despre care ați citit până aici și care necesită un aport mare de resurse. Creativitate – acest univers al generării de idei, soluții sau produse noi în care ne învârtim prin practicarea profesiei de arhitecți și designeri. Însăși definiția creativității implică combinația sau reconfigurarea cunoștințelor și a resurselor existente în moduri noi și valoroase de a pune problema în procesul de învățare; acest proces creativ implicând gândirea laterală și abilitatea de a vedea dincolo de soluțiile uzuale. Cultivarea gândirii critice în actul educațional ar putea să fie această abilitate esențială de care lumea complexă și rapid schimbătoare în care trăim să aibă nevoie, pentru a permite receptorilor să analizeze și argumenteze informații, să distingă între ele și propriile păreri sau să evalueze credibilitatea surselor.În încheiere, într-o notă optimistă, remarc cu bucurie faptul că deja se fac pași importanți în educație prin multiple inițiative private sau asociații, iar fiecare contribuie la dezvoltarea unui mediu mai coerent, mai bun, mai creativ, experiențial și pregătit pentru viitor. Educația este motorul progresului, iar fiecare dintre noi suntem responsabili să facem gesturi, pe măsura responsabilității și a implicării, care să creeze un mediu mai bun pentru viitor.
[1]Mai multe detalii despre politicile de educație pentru 2030: https://www.unesco.org/en/education2030-sdg4/need-know (pagină consultată în septembrie 2024)