Articol de opinie pornind de la ideile lui Sergiu Petrea din conversația pe care am înregistrat-o la prima ediție a ABC Summit din 2024.
Profesia de arhitect este adesea privită prin prisma rezultatului final: o clădire, un spațiu, o imagine, un proiect care rămâne. Însă, din interior, arhitectura este mult mai mult decât actul de a proiecta. Este o profesie care cere luciditate, capacitate de adaptare, înțelegerea pieței, responsabilitate față de client, față de oraș și față de propria echipă.
Din perspectiva lui Sergiu Petrea, arhitectura contemporană nu mai poate fi separată de business, de strategie și de capacitatea de a construi un parcurs profesional sustenabil. Iar această realitate nu diminuează valoarea profesiei, ci o face mai relevantă, mai matură și mai conectată la lumea în care funcționează. Ideile sunt extrase din conversația ABC Podcast / Summit cu cei patru arhitecți.
2. Un arhitect antreprenor ajunge, inevitabil, să facă de toate
Într-un birou de arhitectură, rolul arhitectului nu se oprește la proiectare. Mai ales atunci când conduci o activitate proprie, ajungi să verifici, să coordonezi, să negociezi, să vinzi, să gestionezi oameni, bani, riscuri și decizii.
Aceasta este una dintre realitățile mai puțin discutate ale profesiei: arhitectul antreprenor nu este doar autorul unei idei, ci și cel care ține în mișcare mecanismul din spatele ei. Iar această responsabilitate consumă timp, energie și atenție.
3. Crizele te obligă să pui întrebările corecte
Criza din 2008 a fost, pentru multe birouri de arhitectură, un moment de ruptură. Pentru Sergiu, ea a funcționat ca o lecție dură, dar necesară. Nu doar pentru supraviețuire, ci pentru înțelegerea mai clară a profesiei.
Crizele schimbă ritmul pieței, dar schimbă și întrebările pe care ți le pui ca profesionist: ce fel de proiecte vrei, ce fel de clienți cauți, ce tip de competențe trebuie să dezvolți, cum îți protejezi echipa și cum poți merge mai departe fără să rămâi blocat în modelul anterior.
4. Modelul de business al unui birou trebuie ajustat în timp
Un moment important pentru TECTO a fost participarea la o licitație închisă, în jurul anului 2012, pentru o clădire de birouri. Condițiile de calificare erau dure: asigurări, recomandări, standarde ridicate, cerințe profesionale noi.
Acest tip de experiență poate forța un birou să își reevalueze poziționarea. Nu mai este suficient să proiectezi bine. Trebuie să ai infrastructură profesională, procese, garanții, capacitate de livrare și credibilitate.
Pentru Sergiu, acel moment a contribuit la schimbarea modelului de business și la direcția firmei de astăzi.
5. Viitorul profesiei se construiește prin specializare și competențe noi
TECTO s-a orientat către performanță energetică, sustenabilitate și BIM. Nu ca exercițiu de imagine, ci ca răspuns la cerințe reale ale pieței și ale clienților.
Această direcție arată că un birou de arhitectură trebuie să fie atent la schimbările profesiei. Noile standarde, noile tehnologii și noile așteptări ale beneficiarilor nu sunt opționale. Ele devin parte din modul de lucru.
În acest sens, sustenabilitatea, performanța energetică și BIM-ul nu sunt doar teme tehnice, ci instrumente strategice de diferențiere profesională.
6. Diploma nu este un cec în alb pentru performanță profesională
Una dintre cele mai clare idei ale lui Sergiu este că arhitecților le lipsește, adesea, pregătirea de business. Există convingerea că o diplomă bună, note mari sau proiecte apreciate sunt suficiente pentru a deveni un profesionist solid.
În realitate, acestea sunt doar începutul. Profesia se confirmă în timp, prin capacitatea de a construi relații, de a livra constant, de a înțelege piața, de a gestiona riscuri și de a susține un birou pe termen lung.
Un arhitect bun nu este automat și un antreprenor bun. Dar un arhitect care învață să gândească antreprenorial are șanse mai mari să construiască o practică solidă.
7. Autoeducația devine obligatorie atunci când sistemul nu te pregătește suficient
Pentru generațiile care au început să profeseze într-un context în care nu existau cursuri de business pentru arhitecți, autoeducația a fost aproape singura variantă.
Sergiu vorbește despre nevoia de a citi, de a învăța și de a căuta repere în afara formării clasice de arhitectură. Recomandarea lui pentru cartea Faster, Smarter, Better de Charles Duhigg arată tocmai această deschidere către instrumente din management, business și performanță.
Profesia are nevoie de arhitecți care continuă să învețe, nu doar tehnic, ci și strategic.
8. Valoarea unui arhitect stă și în capacitatea de a anticipa probleme
Arhitectul aduce valoare nu doar prin ceea ce se vede la final, ci și prin ceea ce previne pe parcurs.
Pentru Sergiu, valoarea poate veni din identificarea unor goluri în piață și din optimizarea modului de lucru: să livrezi mai clar, să predai mai rapid, să anticipezi probleme încă din faza de proiect, să controlezi riscuri care altfel ar apărea mai târziu.
Aceasta este o idee esențială pentru profesie: o parte importantă din munca arhitectului este invizibilă. Iar tocmai această muncă invizibilă trebuie explicată, valorizată și inclusă în felul în care arhitecții își definesc serviciile.
9. Nu poți mulțumi toți stakeholderii. Și nici nu trebuie
Un proiect de arhitectură aduce împreună interese diferite: arhitectul, clientul, constructorul, autoritățile, consultanții, utilizatorii, comunitatea.
Sergiu spune direct că nu poți mulțumi pe toată lumea. Nici nu este realist să îți propui asta. Clientul vrea, de multe ori, costuri mai mici și termene mai scurte. Constructorul vrea profit și cât mai puține complicații. Arhitectul vrea calitate, relevanță și coerență pe termen lung.
În această tensiune, rolul arhitectului este să negocieze, să echilibreze și să accepte că practica profesională presupune compromisuri. Nu orice proiect va aduce câștigul așteptat. Nu orice colaborare va fi ideală. Dar un birou matur învață să navigheze această complexitate.
10. Un birou sănătos are nevoie de pipeline, cash flow și proiecte „pâine și unt”
Predictibilitatea este una dintre cele mai mari provocări ale birourilor de arhitectură. Sergiu vorbește despre nevoia de mentenanță a pipeline-ului: să închizi proiecte, să tragi învățăminte și să nu depinzi de un singur proiect mare.
O idee importantă este împărțirea portofoliului în două categorii:
proiecte de imagine, care construiesc reputație, vizibilitate și poziționare;
proiecte „pâine și unt”, care susțin activitatea zilnică, cash flow-ul și stabilitatea echipei.
Această distincție este vitală. Un birou nu poate trăi doar din proiecte spectaculoase. Are nevoie și de proiecte recurente, mai mici, gestionabile, care acoperă costuri și oferă continuitate.
Pentru că, așa cum punctează Sergiu, neîncasarea poate duce la faliment. Iar în arhitectură, blocajele pot apărea din multe cauze externe: avize, legislație, scumpiri, contexte economice sau administrative.
Profesia are nevoie de curaj, luciditate și disponibilitatea de a greși
Poate cea mai puternică idee a lui Sergiu este legată de greșeală. Tinerii arhitecți și antreprenori creativi trebuie să fie dispuși să greșească și să învețe din greșeli.
Greșelile nu sunt o problemă, dacă sunt făcute rapid, ieftin și cu capacitatea de a trage concluzii din ele. Într-o profesie atât de complexă, progresul nu apare doar din control, ci și din încercare.
Este nevoie de o doză de curaj, poate chiar de o doză ușoară de nebunie, pentru a continua să încerci, chiar și atunci când primele încercări nu funcționează.
Pentru că arhitectura nu este doar despre a ști exact unde ajungi. Este și despre a avea curajul să pleci într-o direcție, să testezi, să ajustezi și să vezi ce poate deveni posibil.